Casa cea mai veche și plină de evenimente istorice din București. A fost ridicată în 1760, iar azi adăpostește un important muzeu

Capitala abundă de importante și diferite stiluri arhitecturale. De cele mai multe ori, clădirile orașului ascund între zidurile lor povești deosebite, care colorează în mod inedit istoria orașului. Una dintre ele, Casa Melik, iese în evidență din mai multe puncte de vedere. A fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1760. Atunci, un spătar cu dare de mână, un boier al cărui nume nu a răzbit până în zilele noastre, care ocupa una dintre cele mai de seamă șapte poziții ierarhice în Țara Românească și-a ridicat un frumos loc de trai. O casă falnică, proprie arhitecturii civile tradiționale românești, așa cum pot fi întâlnite astăzi în Oltenia și Prahova. Pe un teren ce era mărginit de actuala Biserică Armenească și Calea Moșilor. Catul de la parter era destinat dependințelor și adăpostea bucătăria, spălătoria, cămara. La etaj, se afla cerdacul închis cu geamuri, pe unde avea loc accesul în locuință.

O casă în care s-a trăit intens

La începutul secolului următor trece în proprietatea unui negustor armean, la fel de avut precum boierul român. Odată cu acest episod, clădirea din cartierul armenesc devine scena unor tumultuoase povești de viață, în care se împletesc dragostea, politica, societățile secrete și destinele frânte în mod tragic. Mai precis, anul 1815 este cel în care, după moartea spătarului român, casa este cumpărată de către negustorul armean, Kevorc Nazaretian, contra unei consistente sume pe atunci, 1.400 de taleri. Șapte ani mai târziu, acesta o renovează, păstrând stilul arhitectonic original. A locuit în ea începând cu 1822, până când a pierit în incendiul devastator din Bucureștiul anului 1847, potrivit ivisit.ro.

Rolul jucat în Revoluția de la 1848

Locuința i-a rămas moștenire fiului său cel mare, despre care zvonurile lansate de oamenii vremii spun că ar fi fost francmason. Avea să i-o dăruiască drept dotă unicei sale fiice, Ana. Femeia s-a căsătorit cu arhitectul armean, Jacob Melik, avocat cu studii la Paris, autor al lucrării “L’Orient devant L’Occident” (n.r. Estul în fața Vestului). În timpul șederii sale în Capitala de pe Sena, de unde s-a întors în țară în anul 1844, acesta s-a împrietenit cu liderii mișcării pașoptiste, legături ce au stat la baza uneia dintre cele mai faimoase legende legate de Casa Melik. Se spune că în timpul Revoluției de la 1848, armeanul și-a pus la dispoziție clădirea, ca loc de ascunzătoare, pentru Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti și Ion Brătianu. Astfel, cei trei au reușit să scape de prigoana autorităților locale. Mai mult, umbla vorba că pivnițele casei s-ar fi întins pe mulți kilometri, comunicând cu alte edificii din zonă deținute de masoni.

Locul de basm din România care te duce cu gândul la marile temple...

Ce a pățit un pensionar de 92 de ani, după ce a angajat...

Așa cum dintr-un mit nu poate să lipsească latura romantică, proprietatea Melik are și o istorie amoroasă. Frumusețea Anei era celebră în saloanele Bucureștiului acelor timpuri, soția avocatului iscând pasiuni aprinse printre bărbați. Unul dintre ei era chiar scriitorul și istoric al heraldicii, Mateiu Caragiale, primul fiu al dramaturgului I.L. Caragiale, pentru care femeia ar fi fost subiect de inspirație, atunci când i-a dat viață romanului “Craii de Curtea Veche”.

Comuniștii și cultura

După acapararea puterii de către regimul comunist, în anul 1947, Casa Melik a avut aceeași crudă soartă, precum aproape toate imobilele istorice bucureștene. A fost dată cu chirie unor oameni ce au reușit, până în anul 1960, să o transforme într-o ruină. În acel an, Biserica Armenească o donează autorităților statului. Un deceniu mai târziu a intrat în restaurare, iar în 1971 este inaugurată aici o filială a Muzeului Național de Artă, care găzduiește colecții valoroase de ceramică romană, asiatică și pictură europeană.

Cheia de boltă a casei, operele lui Pallady

Cea mai importantă conține operele semnate de marele artist. Tot acolo își va găsi locul colecția personală, însemnând obiecte de artă și mobilier ale familiei Răut, Serafina și Gheorghe. Acesta din urmă, originar din Moldova și director al Băncii Marmorosch Blank din Paris, timp de mai mulți ani, a fost vecin de apartament cu renumitul pictor, membru al avangardei artistice românești, Theodor Pallady. După moartea maestrului, Răut a luat decizia să doneze două treimi din impresionanta colecție de artă statului roman. Printre exponate numărându-se peste 800 de desene, gravuri și picturi ale lui Pallady.

“Începând din hol și urcând spre etaj stau alături peisaje palldyene într-o cromatică blândă, de culori pale, spiritualizate. Se intercalează nudurile de o armonie geometrică, unde antebrațe fine rimează paralel cu gambe și șolduri. Lumea lui Pallady este lumea unui aristocrat care nu a permis nici naturii, nici femeii să-i violenteze retina fină. Dintre pictorii celebri, exceptându-l pe Pallady, se mai află pânze semnate de Carolus Duran, “Portretul Sofiei Croisette”- un tablou imens expus în livingul de la etaj, “Madona cu pruncul” de Baugin Lubin, un “Peisaj” de Carat și “Femeia în negru”, o splendidă “Pieta” de un gotic târziu, mai carnal, ce amintește de spațiul central european și de influență italiană”, se mai arată în lucrarea „Casa Melik, cea mai veche locuință din București”.

Farmecul arhitecturii tradiționale românești, interiorul de o frumusețe deosebită, istoria zbuciumată spun multe despre cea mai “bătrână” casă din Capitală, aflată pe strada Spătarului, la numărul 22.